La hanul cu o îngeroaica
în lesa unui negustor de clipe rare
se poticnesc toti sfintii din Levant
si-n nopti tîrzii postalioane
pornite-n galbena uitare
cu vara-n care te-am aflat
ascunsa-n cufere, sub aur,
cu sapte cerbi de înhamat
si-un colt albastru de balaur
drept calauza prin pustia
atîtor zile scorojite
pe talpa unui zeu senil,
cu umbra ta tesuta-n flamuri
deasupra unui cer în care,
la hanul cu o îngeroaica-n lesa,
mor cu masura, învelit în sare