Dragã-mi este dragostea
bântuitã de sprâncene,
de sprâncene pãmântene,
lungi, piezis-rãsãritene.

Dragã-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartã-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se cã-n holdã coaptã
macul îl dezbraci c-o soaptã.
Dragã-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Dragã-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
micã pe cât lacrima.

Dragã-mi este dragostea
care face stea si stea
din pãmânturile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.
Dragã-mi este dragostea
cu-nãltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Dragã-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
cãci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.

Dragã-mi este dragostea,
dragã uneori furtuna
si-un pãcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragã-mi este dragostea
ce de ani mã paste.

Dragostea ne-o tinã zeii,
sã ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.