Doina voiniceascã 1

Frunzã verde ºapte brazi,
Fost-am noi vreo ºapte fraþi
ª-au pierit cinci într-o marþi,
ªi rãmas-am numai doi
De umpleam mulțimea de noi,
ª-a pierit unu-ntr-o joi,
ªi rãmas-am numai eu,
De arde sufletul meu,
Frunzã verde siminoc,
De scârbã, de mare foc,
Stau în codru ºi gândesc
Ce sã fac ca sã trãiesc?
Sã m-apuc de plugãrie,
Ori s-apuc în haiducie?
Mãiculiþã, ce m-oi face
Plugãria cã nu-mi place,
Cã de îndată ce eram eu mic
Aveam semne de voinic.
În loc sã mã leg de sapã
Eu duceam murgul la apã,
Iar când murgul necheza
Doru-n mine se trezea,
Dor de codru înverzit,
Cum e bun de voinicit.
Când eram de ºapte ani
Luam miei de la ciobani,
Fãrã platã, fãrã bani.
Când eram de optsprezece,
Cercam vinul dacã-i rece,
Pivniþa de-i rãcoroasã,
Crâºmãriþa de-i frumoasã.
Când eram de douãzeci,
Mã legam de turci, de greci
ªi de capete-i scurtam
ªi aleanu-mi uºuram.
Dar acum sunt om stãtut,
ªi pãþit, ºi priceput
ªi vãd bine cã-i dat mie
Ca sã mor în haiducie.

Doina voiniceascã 2

Frunzã verde de cicoare,
Când vãzui vara cu soare,
Cãtat-am pãdurea deasã
Ca sã þin cu dânsa casã,
ª-am cãtat galbeni tãieþi
Sã fac zale la bãieþi,
ª-am cãtat galbeni uºori
Sã fac rochii la surori,
Dar gãsii numai rubiele
De fãcui cercei cu ele
ªi salbe mândrelor mele.
Bistriþo, apã de munte!
Bistriþo, ºiroi de frunte!
Ce te fãcuºi Dunãre
ªi te umflaºi tulbure
De nu pot trece prin tine
Cu baltagul la ciochine?
Sã mai ies, colo, pe vale,
Ca sã mã aºez în cale,
În calea ciocoilor,
În trecerea oilor?
De cinci zile, frãþioare,
Stau pe murgul meu cãlare
Tot cu mâna pe pistoale
ªi cu ochii tot pe vale.
Mã tot uit uitare lungã,
Doar norocul sã m-ajungã.
ªi norocul nu m-ajunge
ªi mijlocul mi se frânge
De greul pãcatelor,
De sarcina armelor:
Murguleþ, copitã micã!
Ian mai du-mã la poticã,
În poiana din pãdure
Unde mândra strânge mure,
ªi mã du în Valea-Seacã
Sã aºtept ziua sã treacã,
Iar când a-nsera de noapte
Sã mai cerc durda ce poate.
Oliolio! soare rotund!
De-ai apune mai curând,
Cã mie mi s-a urât
De suit, de coborât,
Tot suind din vale-n deal
Cu mâna pe iatagan,
Coborând din deal în vale
Tot cu mâna pe pistoale!

Doina voiniceascã 3

Frunzã verde de susai,
Mã-ntorsei iarã pe plai
Cu mireasa pe sub strai
Sã mai prind ceva de trai!
Pe mândruþa sã mi-o-mbrac
Cum i-a fi mândrei pe plac.
De când plaiul am lãsat,
Traiul bun eu l-am uitat.
Arma-n sân mi-a ruginit,
Nimic n-am agonisit.
Mã lãsai pe plai deoparte,
Unde soare nu strãbate
Sub frunziº de ciritei,
Unde trec turme de miei
ªi mocani bogaþi de vite,
Cu chimirele ticsite.
Nu ºtiu turmele lua-le-aº,
Ori chimirele zmunci-le-aº
Cã nu-i vreme de pierzare,
Cã s-aude-n depãrtare
Zgomot de potirã tare.
Frunzã verde de agude,
Ian vezi frate ce s-aude?
Graiul dulce-a mândrei mele
Ori zgomot de potiri grele?
De-a fi puica mea frumoasã,
Ad-o sfântul sãnãtoasã,
Sufletul sã-mi rãcoreascã,
Zilele sã-mi îndulceascã,
Iar de-a fi potira grea
Care paºte viaþa mea,
Las' sã vie cã-am o flintã
Pentru potirã gãtitã,
Sã-i pun plumbul subsuoarã,
S-o strãbatã-n inimioarã!

Doina voiniceascã 4

Frunzã verde clocotici,
Haideþi, frate, de pe-aici,
Cã nu-i bine la potici,
Frunza-n codru s-a rãrit
Satele s-au înmulþit,
Potirele s-au pornit!
Haideþi iarna la stãpân
Sã cãrãm mereu la fân,
Haideþi iarna la ciocoi
Sã cãrãm fân pentru boi
Pân ce-a da frunza-n cãtun
ª-a cânta cucu-n alun.
Primãvara de-a veni,
Iar la codru ne-om porni
ªi prin frunzi iar vom cânta
ªi de grijã ne-a purta
Plaiul cu pãdurile,
Pãdurea cu murele,
Seleaful cu armele,
Armele cu gloanþele.

Doina voiniceascã 5

Batã-l crucea om bogat,
Om bogat ºi fãr' de sfat!
Toatã vara l-am rugat
Sa-mi dea bani pe adunat,
Mãcar douã, trei parale
Sã-mi cumpãr la copii sare,
C-am fãcut o turtã-n vatrã
ª-am fãcut-o nesãratã.
Dacã vãzui ºi vãzui,
Îmi luai coasa din cui
ªi mi-o pusei pe spinare
ªi plecai la Lunca Mare.

Doina voiniceascã 6

Cât o roatã de car mare,
Cu trei rânduri de pistoale
ª-un baltag legat de ºale.
Trãsei douã, trei pârloage,
Foamea la pãmânt mã trage!
Dacã vãzui ºi vãzui,
Douã, trei cruci îmi fãcui,
Luai coasa de picior
ªi-n vãzduh îi detei zbor,
ª-o izbii de-un pãducel,
Sãri coasa din cãþel.
Iaca stãpânul cãlare
Cã-mi aduce de mâncare
Mãlai închis la culoare zguruit
ªi uscat, ºi mucezit.
N-apucai sã-mbuc o datã,
Ciocoiul îºi face platã
ªi mã ia la schingiuit
Cã nimic nu i-am cosit.
Eu o palmã îi detei
ªi toþi dinþii cã-i scosei.
Dacã vãzui ºi vãzui,
ªoim de codru mã fãcui
ªi de când m-am haiducit
Drag îmi e drumul cotit.
Când vãd tabere venind
ªi ciocoii-nalbãstrind,
Mã fac broascã la pãmânt,
Îmi aºez durda spre vânt
ªi mi-i iau la cãutare
De la cap pân-la picioare,
ªi chitesc ºi socotesc
Pe unde sã mi-i lovesc?
La retezul pãrului,
Pe din dosul fesului,
Unde-i cald ciocoiului.
Eu chitesc, durda pocneºte,
Ciocoiul se vârcoleºte
ªi de zile se sfârºeºte.
Las' sã moarã ca un câine,
Cã i-am zis ades: ,,Stãpâne!
Nu-þi tot bate joc de mine,
C-a veni vara ca mâine,
De te-oi prinde-n' Lunca Mare
Sã-þi fac divan pe spinare
ªi sã te calc în picioare
Ca pe-un ºarpe otrãvit,
Ca pe-un duºman ne-mblânzit."

Doina voiniceascã 7

Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede
ªi la zarea focului
Stau voinicii codrului!
Nu ºtiu zece sau cincisprece
Sau peste sutã mai trece.
ªtiu cã beau vinaþe reci
ªi cã frig vreo cinci berbeci.
Dar nu-i frig ei cum se frige,
Ci-i aninã prin cârlige
ªi-i întorc prin belciuge
Sã le facã carnea dulce.
Iar cum sta ºi ospãta
Cãpitanul ºuiera,
Ei ospãþul ºi-l lãsau
ªi la luptã alergau;
Luptau ei cât ce luptau,
Potiraºii alungau,
Da-n codru când se-ntorceau
Nici un os nu mai gãseau,
Cã-n urma voinicilor
Calcã ceata lupilor
De prin fundul codrilor.