Pintea


I
Spun povesti minuni destule
Despre Pintea Nazdravanul,
Spaima-ntunecatei cetini
Ce-mpresoara Caraimanul.
Mari ispravi de vitejie,
Cunoscute poate voua.
Asculta i acu la mine,
Sa va spun si eu vreo doua...
Pintea, fraged copilandru,
La ciobani intrase sluga
Si-l muncea intruna g`ndul
Cum ar face el sa fuga:
Bacii lacomi nu o data
Mi-l lipseau de pr`nz ori cina
Si-l certau apoi in pilde,
Ca sa-i caute pricina...
Intr-o zi, umbl`nd cu turma,
Int`lneste-n cale-o z`na:
Buna vremea, mai voinice!
Buna inima, stap`na!
Spune-mi mie ce te doare
Si de ce esti trist la fa a?
Poate eu voi fi in stare
Sa- i ajut cu vreo pova a...
Pintea sta prostit si r`de...
Ce sa-i zica?... Ce sa-i ceara?

Mai nu crede, mai se-ndeamna
Si raspunde-asa,-ntr-o doara:
Da-mi putere, sf`nta z`na,
Ca sa-i bat pe to i ciobanii!
I-as snopi numai o data,
De m-ar pomeni cu anii!...
Daca vrei sa prinzi putere,
Du-te, Pinteo, de te scalda
Colo-n iezer unde apa
E ca laptele de calda...
Crisu lui! Nici mai asteapta
Alta vorba de la z`na,
Face cum i-a fost porunca
Si se-ntoarce glon la st`na...
Insa c`nd ajunge-acolo,
Sta la g`nduri si se mira:
Ori crescuse el pe cale,
Ori ciobanii se chircira!
Cu pitici asa nevolnici
Tocmai el sa-si puie mintea?
Mila-i fu ca sa-i mai bata,
Si-a plecat in lume Pintea!...

II
Ratacea acu prin codri,
Uluit de bucurie,
Si, copil fara de grija,
Da sa-si faca jucarie.
Patru doage isi alege,
Le-ntocmeste, le-ncleiaza:

Fluier cu rasunet m`ndru
Astfel isi intruchipeaza.
Cu picioarele-at`rnate
In vazduh, cum s-asezase
Tocmai sus de tot, pe culmea
Unei st`nci prapastioase,
Doamne, c`nd la gura duce
Tulnicul int`ia oara!...
Mun ii clatina din v`rfuri,
Codrii negri se-nfioara...
Ca purta i de vijelie,
Valv`rtej alearga norii,
Si din bol ile tariei
Cad strafulgera i prigorii;
Apele se-ndeasa-n ropot,
Tulburate peste prunduri,
Neguri rasarind se-nal a
Din prapastii fara funduri!
Insa Pintea c`nta, c`nta!...
Tot mai mult c`ntarea-i place,
P`na ce din cea a zarea
Prinde-ncet a se desface,
Iar c`nd soarele deodata
Lumina taria-ntreaga,
Colo-n plaiuri departate
Ce sa vezi, mai frate draga!
Noua sate risipite
Peste-ntinderile zarii

Se-nv`rteau voios in hora
Dupa sunetul c`ntarii.
Tupaiau batr`ni si tineri...
Poate c-ar juca s-acuma,
Daca Pintea Nazdravanul
S-ar fi intrecut cu gluma!


de Stefan Octavian Iosif