DORINTI CAMPESTRE

Sa rad cu alb de soare cu floarea de cires,
Sa-mi infloreasca fata, cu floarea de maces,
Sa-mi rada ochii'n lacrimi, cu boabele de roua
Sa cant vietii'n taina, un imn de viata noua.

Sa sburd cu miei'n lunca, cu fluturi pe campie,
Cu iepuri pe razoare, in chiot de copii,
Sa 'nalt trudindu-mi suflet in cand de ciocarlie,
Sa sfarm tacerea noptii, in cantu-mi nebunie.

Sa-mi tamaiez si trumul, ce-i prafuit de drum
In imnul inserarii, cu-al florilor parfum.
Sa-mi prafuiasca pasii si umeda carare
O vraiste de stele si-a lumii profilare.

Sa'ngenunchez in noapte, in iz de fan cosit,
Seninul strop sa-si planga pe trupu-i obosit
Sa-ti sorb din ochi-ti negri al greului pacat,
Sa'nchid in mine visul ca mi te am aproape,
Sa-mi puna rasaritul sarutul lui pe pleoape.

FLORIAN STANICA