Nimeni

Sufar si nimeni nu ma intelege,
Plang si nimeni nu ma vede,
Tip si nimeni nu ma aude.
Inima mi-e ranita...
Plange in singuratate...
Ca tu esti prea departe...
Si incet incet simt cum sangele
Clocoteste in mine
Cum inima bate din ce in ce mai tare
Lacrimile-mi curg in nestire
Si sufletu-mi arde de moarte...
Durerea-mi apasa pieptul
Doare...dar doare asa placut...
Sange nu mai e...
Acum Tristetea imi curge prin vene...
Si viata incet, se scurge din mine
Iti vad chipul ptr cateva clipe
Esti aievea?
Sau esti doar o fantasma a trecutului,
Venita sa-mi bantuie visele,
Facandu-le mai dulci?
Ma apropii de tine
Dar brusc dispari
Atunci stiu ca n-ai fost decat o amagire,
Doar o amintire,
Un solitar moment intr-un infinit de ani
O adiere de vant,
Un inger cazut...

De-i dragoste

De-i dragoste ce simt,
de ce doare asa cumplit,
de ce-mi sfasie sufletul la infinit?

Iar inima-mi, sarmana
al tau nume il rosteste
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.

Iar ochii mei,bietii de ei
au plans pana-au secat
caci n-au vazut in fata lor,
decat chipul tau frumos fecior.

Oh!Doamne...
de ce atatea lacrimi,
de ce atata dor,
de ce atata suferinta,
de ce Doamne sa mor?

De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd usor,
si inima-mi,saraca,incet ea s-a oprit
iar ochii mei,bietii de ei
au obosit si nu mai zic nimic, nici ei
iar chipul tau, elegant fecior,
a disparut din mintea mea asa....usor.

De-i dragoste ce simt,
de ce ma pierd si mor?

Pierduti in iubire

Ma simt pierduta intr-o lume a fericirii
In care zambetul si lacrima e una
in care sufletele noastre
Vor fi pe veci un simbol al iubirii

Neincetat te am aproape
Si in fiecare zi iti simt caldura
Bataia inimii ce imi vorbeste
Si zambetul cald ce ma alinta


Te voi iubi mereu
Si nimeni numele tau nu-l va sterge
Atata timp cat am sa fiu
Pastrata in adancul inimii tale

Chemare

Cand soarele-o muri in valuri
Si stancile vor hohoti
Voi rataci pe-a mortii valuri…
Pe tine te voi parasi…

Adio, zborul tau e-n alta lume
Batut de aripi reci
In lunga vietii cautare
Cu umbre vii, cu umbre pleci…!

In zborul tau imi furi speranta
Ca nu existi in lumea asta
Si gandurile-mi se destrama
Caci fiecare suflet are cate’o rana…

Cantec in doi

Si vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sã gustam
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam
brindusile ardorii
sã infloreasca iar' în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, îndată ce cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ginduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.