Patria românã de George Coºbuc

Patria ne-a fost pãmântul
Unde ne-au trãit strãmoºii,
Cei ce te-au bãtut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
ªi la Neajlov te fãcurã
Fãrã dinþi, Sinane,-n gurã,
ªi punând duºmanii-n juguri
Ei au frãmântat sub pluguri
Sângele Dumbrãvii-Roºii. -
Asta-i patria românã
Unde-au vitejit strãmoºii!

Patria ne e pãmântul
Celor ce suntem în viaþã,
Cei ce ne iubim frãþeºte,
Ne dãm mâna româneºte:
Numai noi cu-acelaºi nume,
Numai noi români pe lume
Toþi de-aceeaºi soartã data,
Suspinând cu toþi odatã
ªi-având toþi o bucurie;
Asta-i patria românã
ªi ea sfânta sã ne fie!

Patria ne-o fi pãmântul
Unde ne-or trãi nepoþii,
ªi-ntr-o mândrã Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta sã ne pãzeascã
Limba, legea româneascã
ªi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragã
ªi-i dãm patriei române
Inima ºi viaþa-ntreagã.